409

Mărturia Preacucernicului Părinte Bogdan Stancu despre cum a ajuns Sfântul Nectarie din Eghina la Urziceni


"Preabunul Dumnezeu a rânduit ca în luna octombrie, anul 2013, să organizăm un pelerinaj pe meleaguri elene. Împreună cu un grup de credincioși am vizitat mai multe locuri sfinte printre care și Mănăstirea Sfântului Ierarh Nectarie, făcătorul de minuni, din Eghina. Noaptea petrecută în incinta mănăstirii, Acatistul citit în zorii zilei, ținându-ne isonul câteva păsărele, care, neobosit, cântau, dând slavă lui Dumnezeu pentru o noua zi de viață, sunt momente ce ne vor rămâne veșnic întipărite în memorie.Dar, mai presus de aceste lucruri, este faptul că Sfântul Nectarie a făcut minuni cu doi dintre pelerinii veniți să se roage, împreună cu noi, la sfintele sale moaște, vindecându-i de boli grave. De atunci, parcă nu am mai avut liniște…


Mă gândeam că ar fi un lucru minunat ca și Catedrala noastră să aibă ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nectarie, cel grabnic ajutător celor ce se roagă cu credință. Am făcut cunoscute gândurile mele iubiților credincioși și am îndemnat pe toți să plece genunchii și să roage pe ocrotitorul Eghinei să binecuvinteze și parohia noastră. O dorință arzătoare mă împingea să ajung din nou la Eghina, în acel loc binecuvântat de Dumnezeu, să mă închin iarăși la moaștele Sfântului Nectarie, să-i mulțumesc pentru minunile pe care le face neîncetat și să îi cer binecuvântarea, rugându-l să fie ocrotitor și al Catedralei din Urziceni.


Cu binecuvântarea și mijlocirea Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, am mers într-un scurt pelerinaj în Insula Eghina, în zilele de 24-25 septembrie 2013, însoțit de Părintele Cocheci Constantin. Am cerut o audiență la Mitropolia de Hydra Spetses și Eghina și am primit-o. Însă, sediul acestei eparhii nu se află la Eghina, ci în altă insulă, Hydra. Dar, Sfântul și-a arătat bunăvoința față de noi. Părintele mitropolit urma să fie în ziua sosirii noastre în Grecia, chiar în Eghina pentru a-și vizita părinții.


Ce binecuvântare! Mă gândeam, însă, în seara zilei dinaintea plecării cum voi reuși să-i spun părintelui mitropolit dorința mea, eu nevorbind limba greacă. Dar Sfântul s-a milostivit de mine și mi-a dat un semn. Mi-am sunat duhovnicul, pe părintele Nicolae din București, rugându-l să binecuvinteze pelerinajul. Sfinția sa atunci mi-a amintit de un vechi coleg de strană din studenție, Nicu, acum preot în Atena. L-am contactat imediat și i-am spus de intenția pe care o am, rugându-l să mă însoțească în Eghina. Mi-a răspuns că va veni, dar timpul îi este limitat, având program la biserică în următoarea zi. M-am lăsat în voia sfântului, am citit Acatistul și am adormit, rugând pe Bunul Dumnezeu să îmi trimită înger de pază.


Dimineața zilei de 24 septembrie 2013 a venit foarte repede. Am plecat grăbit spre aeroport. Aici m-am întâlnit cu părintele de la Broșteni care mi-a fost partener de călătorie. Am aterizat la Atena pe la prânz. L-am sunat pe părintele Nicu care ne-a îndrumat spre autobuzul ce ne ducea în Portul Pireu, locul întâlnirii noastre. Numai ajutorul sfântului a făcut să ajungem, cu aglomerația din Atena, pe ferryboat-ul ce pleca la ora 14.30. Cu doar două minute înainte de a porni am pus piciorul pe ambarcațiune. Dacă l-am fi pierdut, ghidul nostru nu mai putea să ne însoțească.


Am ajuns în Eghina la ora 15.30. Ne-am interesat de locuința părintelui mitropolit și la ora 16.00 ne aflam în fața casei. Am sunat. Niciun răspuns. Ne-am uitat la ceas, iar părintele Nicu ne-a spus de un obicei al grecilor de a se odihni între orele 15-17. Ce voi face, mă întrebam, gândindu-mă că părintele Nicu trebuia să se urce la ora 17.30 pe ferryboat pentru a se întoarce în Atena. Și Sfântul se arată iar binevoitor. În următoarea clipă, de la balconul casei, cineva ne face semn să intrăm.


Iată-ne înaintea Părintelui Mitropolit Efrem de Hydra, Spetses și Eghina. Am stat aproape o oră de vorbă și am avut tot timpul senzația că ne aștepta, că Sfântul îi spusese despre noi. Prin intermediul părintelui Nicu i-am povestit motivul venirii în Eghina, evlavia credincioșilor din Urziceni la Sfântul Nectarie și dorința arzătoare de a primi arhiereasca binecuvântare pentru ca Sfântul să fie și ocrotitorul nostru. Totodată am rugat să ne primească o noapte la mănăstire pentru a ne ruga și pentru a ne umple și noi de harul și mireasma sfântului. A ridicat mâinile și ne-a binecuvântat punând început bun dorinței noastre care a devenit realitate. Ne-a răspuns că putem rămâne la mănăstire peste noapte și chiar să slujim Sfânta Liturghie a doua zi de dimineață. Câtă bucurie! Am întrebat apoi, cu sfială, dacă putem primi o cât de mică părticică de la Sfântul sau o fărâmă din veșmânt, orice semn pe care să îl ducem acasă la credincioși. Simțeam un fior, o răscolire interioară, însă aveam în minte cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide.” (Luca XI, 9-10). Am observat privirea părintelui mitropolit, care mă cerceta pătrunzător. Nu a zăbovit prea mult și a răspuns… Ne-a mărturisit că în ultima perioadă nu au mai dat din sfintele moaște, deoarece au rămas doar câteva bucăți mari din care nu mai împarte. Dar păstrează de ceva vreme câteva fărâmituri pe care le-a adunat pe o bucată de ceară. Le are de când s-au mai împărțit din sfintele moaște și le-a așezat într-o cutiuță. M-a privit și mi-a spus că se va gândi până mâine dacă o sa le dea. ???


Am început să mă gândesc că Sfântul mă pune la încercare. Că va trebui să stau toată noaptea la priveghere. Eram nerăbdător să îmi fac canonul și să răspund acestei provocări. De fapt, de aceea mă aflam la Eghina, să mă rog și să simt mireasma venită din cer ce izvorăște din mormântul Sfântului. Nu am avut însă timp să îmi pun gândurile în rânduială. Părintele mitropolit m-a chemat în camera alăturată, ce părea a fi un birou. Timpul s-a comprimat și mâine a devenit azi, iar gândul s-a transformat în faptă, căci mi-a oferit cu dragoste cutiuța cu sfintele relicve. Am rămas înmărmurit. Parcă trăiam un vis. Nu știam cum să reacționez. Țineam în mâini un mare dar. Atunci am înțeles că nu noi l-am ales pe Sfântul Nectarie, ci că sfântul ne-a ales pe noi. Rugăciunile credincioșilor au fost ascultate. Dorințele au devenit realitate. Am făcut o fotografie și am primit un document care întăresc și adeveresc aceste momente.


Simțeam că plutesc. Iradiam de bucurie. Îmi venea să plâng de emoție, dar nu puteam. Am simțit că trebuie să împărtășesc această stare cu ierarhul meu, Preasfințitul Părinte Vincențiu. L-am sunat și i-am prezentat într-o răsuflare trăirile prin care am trecut. „Un mare dar, părinte protopop!”, mi-au răsunat mult timp cuvintele Chiriarhului. O stare de pace m-a cuprins. Mi-am amintit de încurajarea pe care mi-a transmis-o înainte de a pleca. Apoi am sunat duhovnicul și l-am bucurat cu aceeași veste.


Am rămas toată noaptea la mănăstire făcând rugăciuni și mulțumind lui Dumnezeu pentru acest mare dar. Dimineața ne-a găsit în biserică liturghisind. Am mulțumit încă o dată sfântului, citind acatistul la mormânt și luându-ne rămas bun de la Eghina, patria sa.


Duminică, 29 septembrie 2013, moaștele Sfântului Nectarie au fost depuse spre închinare în Catedrala din Urziceni, într-o raclă dăruită de Chiriarh.


Am cerut arhiereasca binecuvântare pentru a săvârși 40 de Sfinte Liturghii în cinstea Sfântului Nectarie. Ce credeți? Din 30 septembrie șă până pe 9 noiembrie – ziua de prăznuire a Sfântului Nectarie – sunt fix 40 de zile. Oare nu este aceasta tot o minune a Sfântului?


De atunci am făcut o promisiune Sfântului Nectarie ca măcar o dată pe an să ajung acasă la el, in Insula Eghina, să-i aduc măcar o floare și să îmi plec capul pe mormânt, mulțumindu-i pururea pentru această bucurie oferită credincioșilor din Episcopia Sloboziei și Călărașilor."


Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

12

Trimite
Powered by InterChat

π 0.01981 sec - PID: 24986