Istoric - Sinteşti

 Hramuri: Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir
 Adresa: Strada Sintescu Valter nr.8, sat Sinteşti, comuna Borăneşti, judeţul Ialomiţa
 Preot paroh: Marian-Aurelian MIHALACHE

BISERICA SFÂNTUL IERARH NICOLAE - SINTEȘTI
 
 ISTORICUL PAROHIEI. Satul Sinteşti, aflat în dreapta râului Ialomiţa, pe drumul care leagă Coşerenii de Axintele, a fost întemeiat în sec. al XVIII-lea, pe moşia familiei Sintescul (Şintescul). Biserica parohială este aşezată în partea de nord-est a satului, învecinându-se la nord, la vest şi la est cu domeniul public al comunei, iar, la sud, cu drumul sătesc nr. 17.
 ISTORICUL BISERICII. Biserica a fost ridicată în anul 1862, după cum reiese din inscripţia ce se găseşte pe peretele iconostasului, în spatele icoanei Maicii Domnului: „Acest sfânt locaş s-a zidit la data de 1 mai 1862“.
 Ctitorul acestei biserici este Dimitrie Athanasiu Sintescu (1805-1867), proprietarul moşiei, înmormântat acolo şi pe a cărui piatră tombală scrie: „Aici odihneşte corpul răposatului Dimitrie Athanasiu, proprietar şi ctitor al acestui sfânt locaş, născut în 1805, încetat din viaţă în 1867“.
 A existat ca parohie separată, având preotul ei, mărturie fiind mormântul, aflat alături de biserică, al preotului Călinescu, care menţionează: „Aici odihneşte corpul răposatului Dimitrie preotul, fiul preotului Neculae Kălinescu 1898 mai 3“. Desfiinţată ca parohie, din cauza numărului mic de enoriaşi, a fost afiliată Parohiei Borăneşti, aflată la 1 km depărtare.
 În anul 1969, s-au făcut reparații în interior și exterior la zidărie și s-au turnat trotuare de jur-împrejur. În anul 1992, s-au reparat tavanul și acoperișul, preot fiind Popescu Gheorghe; în 2001 s-au executat reparații capitale la interior și exterior, s-a executat pictura din nou a bisericii în tehnica tempera, de către pictorul Teodor Cristea, restaurându-se și catapeteasma, prin contribuția credincioșilor și prin purtarea de grijă și inițiativa preotului Nedelea Constantin. Biserica a fost resfințită de către Episcopul dr. Damaschin Coravu, în anul 2004.
 Textul PISANIEI, din interiorul bisericii, vine să confirme cele menționate mai sus: „Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-a ridicat din temelie această sfântă biserică cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir şi Sfântul Ierarh Nicolae, în anul 1862, pe vremea Mitropolitului Nifon, ctitor fiind Dimitrie Atanasie. Biserica este zidită din cărămidă, în plan dreptunghiular, cu un pridvor închis şi o turlă mică în partea de la intrare. În 1969 s-au făcut reparaţii în interior şi exterior, la zidărie şi s-au turnat trotuare de jur împrejur. În 1992 s-a reparat tavanul şi acoperişul, preot fiind Popescu Gheorghe. În 2001 s-au executat reparaţii capitale la interior şi exterior, s-a executat pictura din nou a bisericii în tehnica tempera grasă, de către pictorul Teodor Cristea, restaurându-se şi catapeteasma, prin contribuţia credincioşilor şi prin purtarea de grijă şi iniţiativa preotului paroh Constantin Nedelea. Slujba de resfinţire a fost săvârşită de către preasfinţitul părintele nostru Damaschin, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi în luna decembrie, ziua 6, anul 2004.
 Binecuvântează, Doamne, pe cei ce iubesc şi cinstesc podoaba casei tale!“.
 ARHITECTURA. Biserica este construită din cărămidă, după un plan de navă, având pridvor închis şi o mică turlă în partea de la intrare, iar acoperişul în şarpantă, învelit cu tablă. Clădirea are o suprafaţă totală de 247,57 mp, cu lungimea de 18,5 m şi înălţimea la bază de 4 m, respectiv 6 m cu tot cu turlă.
 Pronaosul este închis, în formă dreptunghiulară, cu lungimea de 2,5 m şi lăţimea de 3,45 m, având acoperişul în şarpantă, învelit cu tablă. Are două deschideri laterale. Naosul este în formă dreptunghiulară, deasupra aflându-se turla octogonală, realizată din tablă. Are o lungime de 10 metri şi o lăţime de 5 m, cu câte două deschideri laterale pe fiecare parte. Pe fiecare parte se află stranele. Este despărţit de altar de catapeteasmă, care este din zid, uşile împărăteşti şi diaconeşti fiind din lemn.
 Altarul are o absidă semicirculară, cu o lungime de 3 m şi o lăţime de 5 m. Are două deschideri, respectiv una la răsărit şi una, mai mică, pe partea stângă, la proscomidiar, care este zidit din piatră.
 PICTURA bisericii a fost refăcută în anul 2001, deoarece era distrusă aproape în întregime. A fost pictată în tehnica tempera grasă, adecvată tencuielii interioare din mortar. Icoanele de pe catapeteasmă în ulei şi icoanele de hram exterioare în frescă datează din secolul al XIX-lea. Biserica deţine două icoane cu valoare artistică-istorică: o icoană de culoare verde, pictată pe lemn şi metal, basorelief cu ramă sculptată, care reprezintă portretul Mântuitorului Iisus Hristos, icoana aflându-se pe catapeteasmă; o altă icoană pictată pe lemn şi metal, basorelief, ce reprezintă portretul Maicii Domnului, icoana aflându-se tot pe catapeteasmă.
 ANEXE. Clopotniţa se află la intrarea din curtea bisericii, fiind construită din lemn, acoperită cu tablă galvanizată. A fost construită prin strădaniile preotului Popescu Gheorghe, în anul 1992.
 PREOŢI slujitori, de la înfiinţare până în prezent, în ordine cronologică:
 - Dimitrie Kălinescu
 - Mircea
 - Constantin
 - Ștefan
 - Mihai
 - Dumitru
 - Gheorghe Popescu
 - Ion Simene
 - Constantin Nedelea
 În prezent, slujește pc preot paroh Mihalache Marian Aurelian.

TEXT: Prof. Dr. Ştefan Sava Grigorescu
FOTO: Laurenţiu Tătulescu

Trimite
Powered by InterChat

π 0.01736 sec - PID: 5028