194

La 24 ianuarie 2019 aniversăm 160 de ani de la Unirea Principatelor Române (1859), moment istoric înfăptuit la Bucureşti într-o clădire a Bisericii, situată pe Dealul Mitropoliei, pe locul unde se află acum Palatul Patriarhiei. Unirea Principatelor Române a fost sărbătorită joi, 24 ianuarie 2019, şi în parohia Sfântul Gheorghe – Prozanic din cadrul Protopopiatului Olteniţa, unde s-a oficiat în biserica parohială slujba Te Deum-ului de către preacucernicul Preot Niță Stefan-Cătălin, paroh al Parohiei „Sfântul Gheorghe”-Prozanic, în prezenţa credincioşilor, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru împlinirea acestui act măreț din istoria poporului român la înfăptuirea căruia Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție importantă.

După slujba Te Deum-ului, s-a oficiat slujba parastasului unde au fost pomeniţi Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Mitropoliţii Nifon al Ţării Româneşti şi Sofronie Miclescu al Moldovei, precum şi ceilalţi făuritori ai Unirii Principatelor Române.

În cuvântul de învățătură rostit de către preacucernicul Preot Niță Stefan-Cătălin despre Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, s-a arătat că actul istoric din urmă cu 160 de ani a fost înfăptuit cu contribuția oferită de Biserica Ortodoxă Română pe parcursul mai multor secole.

Unirea de bază, sau Mica Unire a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român și s-a realizat prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în Moldova în data de 5 ianuarie și în Țara Românească în 24 ianuarie 1859.

Ulterior acestui moment, în 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

Prin Constituția adoptată în 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România iar în data de 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România, fiind creat actualul stat.

După ce Adunarea electivă a Moldovei prezidată la Iași de Mitropolitul Sofronie Miclescu l-a ales Domnitor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, în dimineaţa zilei de 24 ianuarie 1859, s-a întrunit și Adunarea electivă a Țării Românești, sub preşedinţia Mitropolitului Nifon.

Întrunirea a avut loc pe Dealul Mitropoliei, în fosta clădire a Mitropoliei Ţării Româneşti, actualmente Palatul Patriarhiei.

În cadrul acestei şedinţe, deputatul Boerescu propune Unirea prin alegerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza al Moldovei ca Domnitor şi în Ţara Românească.

Mitropolitul Nifon propune votarea sub jurământ, el însuşi pronunţând jurământul cu lacrimi în ochi, în faţa icoanei Preasfintei Treimi, rugându-se înaintea tuturor, cu aceste cuvinte:

„Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, aruncă-Ţi privirea Ta asupra inimilor noastre şi nu slăbi curajul fiilor Tăi! Uneşte-i pe toţi într-o cugetare şi într-o simţire şi fă ca inimile tuturor să aibă aceeaşi bătaie pentru ţara lor. Prinţul Cuza este unsul Tău între noi şi pentru dânsul jurăm toţi că-l vom susţine”.

Mitropolitul Nifon, după Slujba de Te-Deum, i-a pus pe toţi deputaţii să jure pe Evanghelie şi pe Sfânta Cruce în faţa Icoanei Preasfintei Treimi că la Adunarea din

după-amiaza aceleiaşi zile îl vor vota pe Alexandru Ioan Cuza. Şi aşa se explică faptul că aici la Bucureşti Alexandru Ioan Cuza a fost ales cu unanimitate de voturi.

Pentru Biserică, Unirea Principatelor Române a fost temelie pentru recunoaşterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie în anul 1925.

Pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, reper al istoriei, credinței și culturii, loc al binecuvântărilor care aduc bucurie oamenilor, s-au desfășurat în urmă cu 160 de ani ceasurile Unirii, binecuvântate și susținute de rugăciunea Bisericii, momente pe care noi le rememorăm cu respect și recunoștință.


Pentru Biserică, Unirea Principatelor Române a fost temelie pentru recunoașterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie în anul 1925.


Actul unirii Principatelor Române din 24 ianuarie 1859 este deodată rodul maturizării conştiinţei naţionale a românilor şi al unei situaţii internaţionale favorabile lor.


Unirea Principatelor Române, începută la Iași în data de 5 ianuarie 1859 și desăvârșită la București în data de 24 ianuarie 1859, nu este „Unirea Mică”, cum zic unii, ci „Unirea de bază”, deoarece ea a constituit temelia pentru formarea în anul 1862 a statului român, numit România.


24 ianuarie este zi pentru cinstirea şi îmbogăţirea valorilor poporului român.


Multe dintre reformele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza care priveau Biserica au fost foarte progresiste pentru acea vreme, iar unele măsuri luate de el au creat neînțelegeri și nemulțumiri. Având un accentuat spirit reformator, Alexandru Ioan Cuza a dorit să facă unele înnoiri, dar, după propria-i afirmație, el „n-a voit să facă rău Bisericii strămoșești, decât numai bine”.


Exprimată în secolul al XV-lea de domnitorul moldovean Ștefan cel Mare și Sfânt, care spunea Occidentului că Moldova este „o altă Valahie”, adică o altă Țară Românească, sau în anii 1600-1601 de domnitorul muntean Mihai Viteazul, prin unirea vremelnică a Munteniei, Transilvaniei și Moldovei într-un singur stat, conștiința națională a fost cultivată prin credință și cultură de Biserică.

 (Citate aparținând Patriarhului Daniel în care este evidențiată semnificația profundă a momentului istoric evocat, în plan istoric și religios).


În final a urmat o agapă frățească oferită de către o familie din parohie.

 

           A consemnat Preacucernicul Preot Niță Stefan-Cătălin-Paroh al Parohiei „Sfântul Gheorghe”-Prozanic


Trimite
Powered by InterChat

π 0.02368 sec - PID: 4213