116

"Voi săpa împrejur şi voi pune gunoi"- din tainele agriculturii

Publicat în urmă cu 3 luni, în Parohia Plevna, de


Truditorii pământului din Bărăgan știu că elementele nutritive se împart în:

  • macroelemente: azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu si sulf
  • microelemente: bor, cupru, mangan, molibden, zinc, fier si aluminiu

Macroelementele au rolul principal și au o pondere mai mare în hrana plantelor decât microelementele dar nici unul nu poate lipsi sau să se afle în exces în hrana plantelor, ambele cazuri provocand modificari nedorite în plante.


Azotul – N

Favorizeaza (in cantitate corespunzatoare) desfasurarea normala a metabolismului si influenteaza cresterea masei vegetative si a fructelor. Plantele legumicole pretentioase la azot sunt cele de la care consumam frunzele, petiolii, mugurii vegetativi, lastarii. Plantele ornamentale decorative prin frunze sunt si ele consumatoare de azot.

In exces, azotul stimuleaza cresterea vegetative in detrimental fructificarii si a calitatii fructelor, prelungesc perioada de vegetatie, intarzie fructificarea si maturarea fructelor, reduce rezistenta la boli si la pastrare.

Sub aspect general, plantele au culoare verde inchis, crestere haotica, fructificare slaba. Cea mai grava consecinta a excesului de azot este acumularea sub forma de nitrati si nitriti in organele comestibile.

Carenta in N se evideantiaza prin cresteri slabe, frunze clorotice (ingalbenite), mai ales cele batrane (de la baza plantei) care vor cadea datorita translocarii azotului in organele tinere ale plantei.


Fosforul – P

Stimuleaza inflorirea, fructificarea, depoziteaza substantele de rezerva, fixeaza planta in sol, influenteaza maturarea fructelor si calitatea legumelor. Impreuna cu potasiul, calciul si magneziul determina rezistenta plantelor la seceta si ger.

Carenta apare mai rar si se manifesta prin cresteri slabe ale plantelor, influenteaza negativ fructificarea determinand intarzierea coacerii, scade rezistenta la atacul de boli si daunatori.

Ca aspect general, frunzele au culoare verde inchis, apoi albastrui si mai tarziu purpurii.


Potasiul – K

Participa la absorbtia apei in radacini, stimuleaza acumularea glucidelor si contribuie la cresterea si rezistenta la ger si seceta a plantelor. Influenteaza pozitiv calitatea fructelor si stimuleaza enzimele implicate in fotosinteza.

Insuficienta potasiului duce la dereglari fiziologice, dezvoltare insuficienta a tesuturilor mecanice, frunzele se coloreaza in galben- brun, scade calitatea fructelor si scade rezistenta la ger si seceta. Plantele au aspect de vestejit.

Exemplu: la tomate, carenta de potasiu determina aparitia pe fructe a unor pete/zone colorate in verde sau galben numite “ pete de ceara “.

In caz de exces de K, unele specii ca sfecla sau cartoful cresc normal dar dau produse de calitate inferioara caracterizate printr-un procent redus de glucide in radacinile de sfecla sau exces de suber in tuberculi.


Calciul – Ca

Se acumuleaza in principal in radacinile plantelor (aprox. 90 %) dar rolul lui este de a intari peretii celulari.

In exces, Ca, determina reactie excesiv alcalina a solului, nefavorabila multor specii legumicole, determina aparitia clorozei, perturbari in aprovizionarea cu elemente minerale. Frunzele se ingalbenesc fiindca plantele nu mai pot absorbi Fe si Mg (care trec in forme insolubile).

Carenta de Ca determina o reactie excesiv acida a solului nefavorabila multor specii, duce la perturbarea unor procese biochimice care au drept rezultat oprirea din dezvoltare a plantelor si mortificarea mugurilor terminali. Lipsa Ca scade rezistenta fructelor la socurile mecanice produse in timpul recoltarii, transportului sau depozitarii, ceea ce duce la deprecierea productiei si implicit creste incidenta atacului de agenti patogeni.

Exemplu, la tomatele de sera, lipsa Ca provoaca putrezirea zonei pistilare a fructelor.

Ca aspect general frunzele tinere sunt rasucite, rigide, limbul se coloreaza in alb-verzui si devin apoi cafenii sau au pete brune.


Magneziul – Mg

Intra in compozitia clorofilei si impreuna cu K influenteaza cresterea organelor de reproducere, are rol in metabolismul apei, participa la desfasurarea multor procese biochimice.

Insuficienta apare pe solurile reci si cu reactie acida determinand incetinirea cresterii plantei, a infloririi si coacerii fructelor.

Sodiul si potasiul in exces accentueaza carenta de magneziu. Ingrasamintele cu azot atenueaza carenta de magneziu, favorizandu-i absorbtia.

Sub aspect general, frunzele capata nuante caracteristice la inceput galbene apoi cu arsuri – la cartof, purpurii → portocaliu → roscat – la varza creata, conopida, brocoli, pete eliptice de culoare albicioasa pe varfurile frunzelor – la ceapa. Nervurile frunzelor raman verzi iar marginile se curbeaza in sus.

Mg in exces este foarte toxic si daunator putand provoca moartea plantei mai ales in lipsa de Ca care anihileaza efectul nociv.


Sulful – S

Este utilizat in procese de biosinteza si fotosinteza.

Plantele cu cerinte mari fata de S sunt: ceapa, sfecla, pastarnacul, varza. Sulful confera o aroma caracteristica datorita unei substante numita sulfura de alil.

Carenta de Sulf determina decolorarea nervurilor si a frunzelor in general deoarece continutul in clorofila scade, intensitatea fotosintezei scade iar plantele sunt debile.

Exemplu, la tomate, insuficienta sulfului determina alungirea excesiva a tulpinii.


Administrarea îngrășămintelor

Elementele nutritive sunt absorbite de catre plante pe doua cai: prin radacina- cele extrase din sol; prin frunze – cele extrase din atmosfera precum si cele administrate sub forma de solutii foliare.

Mai trebuie știut ca pretentiile plantelor legumicole fata de elementele nutritive sunt diferite functie de faza de vegetatie, cele mai mari cerinte le au in faza formarii organelor comestibile. Cerintele sunt diferite si fata de concentratia solutiei solului in faza de vegetatie. Aceste cerinte sunt mai mici la inceputul perioadei de vegetatie si cresc odata cu cresterea plantei.

Forma de administrare a ingrasamintelor este forma solida pentru fertilizarea de baza si locala iar in vegetatie solida si lichida pentru culturile in camp, protejate si fortate si numai lichida pentru culturile in medii artificiale (culturi fara sol).(www.cartiagricole.ro)

Trimite
Powered by InterChat

π 0.01503 sec - PID: 2760