282

În legătură cu acest al IV-lea volum din "scrierile alese" ale lui Origen, ne vin în minte următoarele cuvinte ale unui distins teolog, care a adus o substanţială contributie la mai buna cunoaştere a tot ce a însemnat strădania acestui genial scriitor creştin din secolul III: "Oare am spus măcar pe scurt (în legătură cu polemica dusă de Celsus) tot ce era de spus despre munca prodigioasă a acestui alexandrin?"

Origen pune la inima urmaşilor săi grija faţă de textul Scripturii, instaurează exegeze neotestamentare, acordă mare importanţă genului omiletic, expune pentru prima dată marile probleme ale teologiei trinitare, descoperă anumite probleme ale hristologiei şi ale doctrinei întrupării, prezintă elemente care pot servi la o expunere a cugetării creştine în materie de antropologie, de cosmologie, de istoria mîntuirii, de exegeză, de morală, de ascetică, de pnevmatologie. El devine un izvor din care se vor inspira veacuri

de-a rândul o serie de scriitori răsăriteni şi apuseni. Nu-i mai puţin adevărat că mulţi vor privi spre el cu admiraţie, dar destui se vor si îndepărta de el, pentru că după cum citează el un text din Ecleziastul lui Solomon cartea multă nu totdeauna te apropie de Dumnezeu, de aceea, cum am putut vedea mai ales în volumul anterior, Origen a comis şi destule erori asupra cărora trebuie să fim cu grijă. În această privinţă chiar în volumul de faţă se întâlnesc unele exprimări neclare sau chiar greşite. De pildă în legătură cu divinitatea Fiului lui Dumnezeu, cu toate că e cel dintâi care foloseste atributul "de o fiinţă", totuşi se exprimă stîngaci, numindu-L în sens subordinațianist, "Dumnezeu simplu, nu absolut". Tot aşa de neprecis se exprimă şi despre preexistența sufletelor. 


În sfîrşit, e drept că Origen este între cei dintâi teologi creştini care au căutat să exprime taina unirii ipostatice a celor două firi în Persoana Mîntuitorului (II, 9), dar modul cum o făcea, mai bine zis 

intuia, va fi unul din locurile asupra cărora preoţimea noastră e bine să mediteze.

Oricum, aşa cum s-a desfăşurat ea, opera lui Origen este imensă. Chiar şi în privinţa combaterii ideologiei greşite a lui Celsus e bine să amintim cele spuse de marele istoric Eusebiu de Cezareea, "că deodată cu demascarea rătăcirilor lui Celsus întreagă cugetarea păgână a fost dezarmată prin această lucrare a lui Origen, care rămâne cea mai completă lucrare de acest gen din întreaga literatură creştină a primelor trei veacuri." 


Pr. prof. T. BODOGAE 


Trimite
Powered by InterChat

π 0.02934 sec - PID: 25142